Printesa si trasura fermecata

Prințesa Ania avea o trăsură fermecată trasă de un cal fermecat. Ea a primit trăsură în dar de la nașa ei, Zâna Melia. Trăsura fermecată o putea duce pe Ania oriunde în lume cât ai clipi.
Prințesa mergea în toată lumea, în ținutul zânelor, în valea dulciurilor, în livezile de argint, oriunde trăiau toți prietenii ei. Într-o dimineață a descoperit că trăsura ei fermecată și calul ei au dispărut.

-Trebuie să găsesc trăsură fermecată. Dacă este folosită pentru lucruri rele? a spus Ania.
Prințesa Ania a mers la prietenul ei Colin. Colin locuia într-un sat în apropiere.
-Colin este foarte deștept și o să știe cum să găsim trăsura, s-a gândit Ania.
L-a găsit pe Colin la umbra unui copac citind o carte.
-Colin trebuie să mă ajuți! a spus prințesa. Cineva mi-a furat trăsura fermecată!
-Oh nu! a spus Colin. Cine ar fi putut să facă așa ceva?
-Nu știu, a zis Ania.
-Am putea să întrebăm zânele florilor, ele se plimbă peste tot și poate au văzut trăsura.
-Ce idee bună Colin, am știut că tu vei avea un plan! a spus prințesa.

După lungi căutări au găsit o zâna a florilor. Era mititică și avea aripi albastre și o rochiță galbenă.
-Dragă zână, nu ai văzut trăsură fermecată a prințesei Ania? a întrebat Colin politicos.
-Nu știu dacă era trăsura fermecată a prințesei dar am văzut o trăsură fermecată în valea Sucită.
-Oh nu! a spus Ania. Valea Sucită e un loc oribil.
Au pornit către valea Sucită și acolo au găsit trăsura fermecată. Niște hoți au luat-o ca să fure aurul regelui și acum petreceau.
Ania și Colin s-au strecurat tiptil până la trăsură.
-Nu putem să îi lăsăm să scape! a exclamat Ania, trebuie să ducem aurul înapoi.
-Ai dreptate! i-a zis Colin.
Așa că au adunat tot aurul în timp ce hoții petreceau și l-au încărcat în trăsură. Apoi au mers la castelul regelui și i-au spus toată povestea. Regele a trimis oștenii să îi pedepsească pe hoți și de atunci Ania are grijă mai mare de trăsura ei.

Sfârșit.

Camionul pierdut

Cori, camionul transportator s-a pierdut pe drum. El ducea 4 mașini la proprietarii lor care le așteptau cu nerăbdare. După câteva ore de condus printr-o pădure necunoscută mașinile începură să devină neliniștite.
-Ne-am pierdut! spuse Cora tremurând, pădurea asta e așa inficosatoare!
-Nu văd nimic! se plânse Ella de pe platforma de jos.
-Cori! strigă Simi din spate, sigur mergem în direcția corectă?

Camionul s-a zguduit ușor, indecis deoarece nu voia să le sperie pe mașinuțe, dar a decis că trebuie să știe.
-Ne-am pierdut, a spus Cori oftând. Nu știu unde am ajuns și dacă mergem în direcția corectă. Pe lângă asta nu am mai văzut nici o mașină de mult timp.
Toate mașinuțele începură să tremure speriate, își doreau să ajungă la proprietarii lor cât mai repede.
-Trebuie să întrebăm pe cineva! și-a dat cu părerea Melo, el era cel mai tăcut dintre toți. A fost pentru prima dată când a spus ceva astzi.
-Dar pe cine? întrebă Cora. Suntem singuri pe drumul acesta pustiu.

Cori a încetinit poate, poate ar fi putut să vadă vreun animal sălbatic căruia să i se facă milă și să îi îndrepte în directă corectă. A văzut un iepure alergând printre copaci și l-a claxonat că să îi atragă atenția. Dar iepurele s-a speriat și s-a adâncit mai tare în pădure.
-În mod sigur ai speriat toate animalele acum, a oftat Ella. Nu mai suna claxonul ăla infernal. Ne-am speriat și noi.

După aproape o jumătate de oră mers prin pădure, încă nu au dat nici măcar de un sat, sau altă mașină pe drum. Cori mergea încet când a văzut un vultur pe o creangă lângă drum. A oprit aproape sub el și încercând să nu ridice vocea l-a întrebat:
-Măreț vultur, nu ai putea să ne zici unde suntem? Ne-am pierdut!
Vulturul s-a uitat în jos la camion și la mașinile ce erau transportate.
-Sunteți în pădurea lungă de lângă cascadă apelor limpezi.
Cori era foarte confuz.
-Știi cum putem ajunge la drumul principal? A întrebat camionul.
-Drumul gri mic se întâlnește cu un drum gri mare la sfârșitul pădurii lungi, drept înainte a răspuns vulturul dezgustat și apoi și-a luat zborul.

-Ce a spus? A întrebat Cora neînțelegând nimic. Ce vultur ciudat.
-Trebuie să mergem pe drumul acesta până se termină pădurea și apoi ajungem la drumul principal, le-a spus Melo.
Cori s-a pornit încet sperând că pădurea să se termine curând. După aproape o oră de mers au reușit să iasă din pădure și să ajungă la drumul principal. De aici Cori știa foarte bine drumul și a reușit să îi ducă pe Cora, Ella, Simi și Melo la proprietarii lor.

Sfârșit.

Cate ceva pentru fiecare